Fără idei şi fără nerv, Dinamo a fost mazilită din Europa de trupa lui Rijkaard
Pe un stadion cu spectatori invizibili, Dinamo a jucat un fotbal pe măsură. A aliniat un unsprezece de surogate, ca în SF-urile de ultimă oră. Imitaţii de Adrian Cristea, Moţi şi Tamaş. Văzuţi de la etajul zece al blocurilor din jurul stadionului, se mişcau leit ca nişte jucători. Galata, din păcate, a venit cu o echipă de fotbalişti veritabili. Era de-ajuns să trimită unul singur pe teren, cu condiţia să se numească Harry Kewell, şeful tuturor expediţiilor în careul lui Dolha. Scriitorul Garcia Marquez afirma că mama lui dirijează prin fire nevăzute mersul Universului cînd amestecă în oala cu fiertură. Exact asta făcea şi mijlocaşul australian, la fiecare atingere de balon. Primul gol al Galatei a venit dintr-o preluare în careu a lui Kewell, al doilea dintr-un meleu iscat de play-maker-ul Galatei. Nonda a preluat din careu şi l-a pus la colţ pe Dolha.
În universul răsucit în jurul ghetei lui Kewell, dinamoviştii nu şi-au creat decît surogate de ocazii, un şut care l-a "şters" pe Alexe, în careu (27), apoi o minge în braţe la portar, pe final de repriză. De fapt, ar trebui contabilizate nu ocaziile, ci minutele în care roş-albii au scos capul din propriul teren, traşi de mănuşile de Spiderman ale lui Torje. Galatasaray n-a forţat, dar şi-a instalat corturile în jumătatea roş-albilor şi a profitat de ospitalitatea gazdelor, care ofereau baloane în loc de pîiine şi sare.
Antrenament cu căţei
Dinamoviştii autentici n-au intrat pe teren nici după pauză, cerşetorii nu s-au transformat în prinţi. Iar turcii tot n-au slăbit presingul, spre deliciul devotatului cor de fani de la tribuna zero. Topal a încălzit atmosfera cu o "torpilă" trimisă la vinclu (55). Cu 0-3 pe tabelă, elevilor lui Rijkaard nu le-a rămas decît să aprofundeze schemele de la
