“Vrem numai arbitri străini!”, trâmbiţează conducătorii fotbalului românesc de acum, sătui de greşelile mai mult sau mai puţin întâmplătoare ale “fluieraşilor” autohtoni. Puţină lume ştie însă că moda arbitrilor aduşi de peste hotare a existat şi în comunism, în anii ’60. Are cuvântul venerabilul Angelo Niculescu (88 de ani), fost selecţioner al României.

Pentru mulţi poate părea acum o glumă, dar în perioada în care Nicolae Ceauşescu îşi croia drum spre vârful ierarhiei Partidului Comunist, numeroase meciuri din Divizia A erau conduse la centru de arbitri străini. Astfel, în anii ’60, “fluieraşi” din Bulgaria, Cehoslovacia, Grecia, Polonia sau Ungaria mergeau pe la Bucureşti, Iaşi, Ploieşti, Craiova ori la Galaţi să-şi facă meseria. Mai mult, în plină perioadă a “războiului rece”, în România au arbitrat partide din competiţia internă şi “centrali” din Franţa, Grecia, Austria, Turcia şi Italia.

Motivul acestei adevărate invazii de arbitri de peste hotare ni l-a explicat Angelo Niculescu, antrenor la Dinamo în acele vremuri: “La începutul anilor ’60, au existat probleme mari în arbitraj. S-a ajuns până la proces şi, din ce-mi amintesc, unii dintre arbitri au făcut puşcărie. Ştiu că au avut astfel de probleme Puiu Rapaport şi Dumitru Şulder”. Niculescu a continuat: “Partidul Comunist, care ne conducea cu «înţelepciune », că doar acolo cică era adunată toată materia cenuşie din ţară, a luat decizia aducerii arbitrilor străini. S-a vrut a fi un schimb de experienţă, dar numai ai lor arbitrau pe aici, ai noştri nu ajungeau în străinătate. Nu-i lăsa regimul să plece!”. După aproape nouă ani de “experimente” cu “centrali” străini, din vara anului 1971 s-a hotărât să se meargă numai pe mâna celor autohtoni. Nu de alta, dar venise timpul să ne promovăm propriile valori.

Rapid, primul titlu cu o brigadă bulgărească

Primul