Cântăreaţa germană Sandra a concertat la Bucureşti, la începutul acestui week-end. Sala Palatului a fost plină pentru concertul celei supranumite Regina muzicii disco din anii '80. Entuziasmul fanilor a scăzut însă când au constatat că artista face play-back.
Sala Palatului, vineri, 6 noiembrie, puţin înainte de ora 19. Nimic nu anunţă concertul Sandra. Clădirea unde urmează să aibă loc spectacolul e gri. Nici un afis pe ea. Nici un banner, nici un panou pe care să scrie măcar "Concert Sandra la Bucureşti". Intrăm. În hol, lume multă, organizatori, agenţi de securitate. Cum intru, mi se întinde un pliant cu o reclamă la o firmă de pază. Urc treptele. Multe şi obositoare. Intru în sală şi mă frapează un lucru : Sala Palatului arată într-un fel anume. Are ceva din solemnitatea unei săli de teatru. Pentru celebra sală de spectacole, timpul pare să se fi oprit. Ciudat loc pentru un concert pop.
Se face ora 19. Concertul întârzie. 19 şi 20. Oamenii încă se adună în sală. Într-un final, începe. Dar nu cu Sandra, ci cu Francesco Napoli, un cântăreţ italian care făcea ravagii prin discoteci acum 20-30 de ani. Sunetul nu e cel mai bun. Boxele duduie de başi, scaunele vibrează, iar spectatorii îşi duc instinctiv mâna la piept.
Omul ştie să întreţină atmosfera : vorbeşte mult cu publicul, în italiană, ce-i drept, dar oamenii înţeleg tot ce zice. Laudă fetele frumoase din România - ce altceva poate spune un străin care vine aici - ia cu el pe scenă două fete şi un băiat din rândul spectatorilor, cântă cu ei, le pupă pe fete, iese de pe scenă, publicul îl cheamă înapoi, atmosferă de San Remo, acum 30 de ani.
De pe cele două ecrane situate de o parte şi de alta a scenei îţi zâmbeşte de pe coperta unui album mai vechi încântătoarea Sandra. Ochii ei fermecători şi zâmbetul fascinant îi vrăjesc pe bărbaţii din sală. Într-un final, este anunţată Regina muzicii
