Zidul Berlinului a fost un simbol al caracterului inuman al comunismului. Zidul Berlinului a fost simbolul Războiului Rece, al diviziunii Europei, dar şi al ameninţărilor comunismului la adresa libertăţii umane. Importanţa Zidului are drept cauză una dintre numeroasele anomalii ce au rezultat înţelegerilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. Principalul motiv îl constituie ocupaţia comună a Berlinului, oraş aflat la zeci de kilometri în interiorul zonei sovietice, de către cele patru forţe victorioase - Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Franţa. Stalin a văzut în victoria împotriva nazismului oportunitatea de a combina imperialismul istoric al Rusiei cu ideologia comunistă.
De aceea, el a insistat să instaleze guverne după modelul sovietic în ceea ce el considera a fi zona de influenţă a Rusiei, adică Europa Centrală şi de Est, până la râul Elba. Majoritatea statelor din regiune, precum Polonia, Ungaria, Cehia şi Germania, fuseseră participanţi activi la istoria occidentală, timp de secole, şi împărtăşeau valorile fundamentale ale Occidentului. Pentru a-şi menţine dominaţia, Uniunea Sovietică s-a simţit obligată să suprime toate vestigiile de independenţă şi orice mişcare politică ce devia de la linia Moscovei.
Dintre toţi sateliţii săi, aşa numita Republica Democrată Germană a fost în cea mai complicată poziţie. RDG nu reprezenta o entitate istorică. Spre deosebire de ceilalţi sateliţi, aici ajungeau informaţii din Occident, în special prin intermediul televiziuni vest-germane, astfel încât oamenii puteau vedea diferenţele. Existenţa unei părţi occidentale a Berlinului, ca parte componentă a Germaniei Federale, reprezenta un simbol, dar şi o rută pentru cei care vroiau să fugă în Occident.
În final, Uniunea Sovietică a ales să construiască un zid, ce simboliza atrocităţile umane, dar şi faptul că Moscov
