Cimitirul de la Salcia este plin de cruci din lemn pictate şi sunt deja trei generaţii de când cruceritul face istorie în micul sat din Argetoaia. Bătrânii meşteri lucrează aşa cum au pomenit ei că se face de la bunicii lor încoace şi spun că astfel mai uită de necazuri.

Nici ţipenie de om în Salcia când îi trecurăm graniţa ca să vedem cu ochii noştri cum arată crucile care au făcut satul vestit în ţară. Ş-apoi era un frig şi bătea ş-un vânt de-ţi brăzda faţa. Primul care ne primi fu preotul pensionar Gheorghe Constantinescu, cel care a păstorit biserica aproape 40 de ani. „Ce vă aduce pe aici?“, ne întrebă după ce ne pofti să luăm loc şi să ne încălzim puţin.

„Cimitirul şi crucerii“, i-am zis. Şi povestea începu să se lege

Ea vine de pe la 1857, an în care exista biserica veche, din bârne făcută, care s-a aflat practic în mijlocul cimitirului. Din ea au mai rămas azi doar câteva icoane.  

O ceartă femeiască a dus cimitiru-n deal

Părintele Constantinescu îşi aminteşte că îi povestea demult cântăreţul bisericii că nevasta preotului şi cea a primarului de atunci s-au dus la o fântână să spele rufele şi s-au luat la ceartă care să fie prima.

Scandalul dintre cele două a ajuns la urechile primarului, iar acesta s-a răzbunat pe preot şi a mutat cimitirul pe deal. „Se ajunge greu acolo. Acum tot mai e pietriş.  Iarna dacă n-ar fi fost carul cu boi nu şi-ar fi putut îngropa lumea morţii. Au fost perioade când îi duceau la groapă cu spinarea“, continuă povestea părintele, oftând şi zicând cu tristeţe „am dus peste 1.000 de oameni acolo, am mai face încă un sat“.

Rămâi pe craiova.adevarul.ro şi află povestea pe larg a cimitirului de la Salcia