Agricultura romaneasca e acoperita de parloaga.

Producatorii, unii la doua ace, altii cu sarica in spinare si cu cobilita pe umeri, au venit sa protesteze la Bucuresti insa au stricat orzul pe gaste. Toti oficialii cu care s-au intalnit au ridicat din umeri. Este criza si nu mai sunt bani de ingropat in pamant, li s-a spus. Banii primiti de la Fondul Monetar International s-au topit pe gatlejul insetat al economiei romanesti si ne pregatim pentru o noua transa. S-ar mai putea gasi atunci, in primavara, bani, insa pentru semintele din pamant este prea tarziu. Ele au o existenta limitata si sunt sensibile la instabilitatea politica si economica. La fel si gospodariile taranesti si fermele agricole. Producatorii avertizeaza ca timpul nu mai are rabdare si a inceput sa lase urme de nesters. Anul viitor, spun ei, productia de cereale va fi cu circa o treime mai mica. Sute de mii de hectare vor fi abandonate pentru ca nu exista bani pentru cultivarea lor. Pretul motorinei a crescut si el la cote ametitoare. Taranilor nu le ramane decat sa se inhame la plug, pentru ca si-au vandut si atelajele cu boi si cai folosite la arat. Banii de la Uniunea Europeana mai degraba picura, decat curg. Epuizati de eternele razboaie politice care saboteaza orice incercare de a iesi din smarcurile crizei economice, politicienii au lasat necheltuiti banii destinati de Uniunea Europeana subventionarii agricultorilor loviti de criza.

Adevarul este ca, pentru multi, nu doar pentru finantisti si politicieni, agricultura romaneasca a incetat sa mai existe. In marile magazine, a disparut aproape cu totul. Chiar si fructele de sezon sunt importate din livezi de la mii de kilometri. Pietele agroalimentare sunt sufocate si ele de exotisme, de la ciorapi cu strasuri, la rosii sau fructe fara gust. Taranul autentic a disparut din spatele tejghelei, facand loc intermediarilor care duc pre