Citesc cu bucurie si emotie "Formula AS", revista sufletului meu, dar cand apar articole noi despre parintele Arsenie Boca, emotia ma copleseste.
Sfantul Ardealului e viu, asa cum vii sunt toti oamenii lui Dumnezeu, plecati din lumea noastra reala, dar prezenti in lumea nevazuta din jurul nostru.
Locuiesc in Hunedoara si fac anual 5-6 pelerinaje la Prislop. De fiecare data, traiesc bucuria de a pasi intr-un loc sfant. Primul drum la Prislop l-am facut in 1996, in ziua de14 septembrie, cand se praznuieste al doilea Hram al manastirii. Nu stiam atunci ca 14 septembrie este zi de Hram si ca va trebui sa parcam masina la un kilometru distanta de poarta manastirii. Sute de masini si autocare, venite din toata tara, faceau imposibila circulatia pe drumul destul de ingust care duce la manastire. Dar oamenii aveau rabdare si am ajuns cu bine in biserica manastirii, apoi la mormantul parintelui Arsenie Boca, aflat langa cimitirul maicutelor de la Prislop. De atunci, am revenit statornic la manastire si am vazut de fiecare data credinta pe chipul celor care urca drumul la manastire. Stiu ca nu v-am spus pana acum nimic nou si ca toate aceste lucruri despre parintele Arsenie Boca s-au mai scris si s-au mai spus, dar as vrea sa se stie ca puterea parintelui Arsenie Boca de a ne ajuta pe noi, pacatosii, este mult mai mare acum. "Sora moarte", asa cum o numea parintele in predicile sale, l-a dus mai aproape de Dumnezeu, pe el, care toata viata a umblat numai pe ingusta Carare a Imparatiei.
In 8 mai 2003, de ziua Apostolului Ioan, cand manastirea Prislop praznuieste primul Hram, am fost martora la doua exorcizari produse la mormantul parintelui Arsenie Boca. Ceea ce am vazut atunci m-a marcat atat de puternic, incat multa vreme nu am inteles de ce mi s-a ingaduit mie sa vad asa ceva. Explicatia pe care am gasit-o ulterior este ca pot sa povestesc, fara teama c
