Cu experienţa fostului prim-ministru desemnat, Croitoru, manevra numirii unui premier care nu intră în graţiile opoziţiei nu poate însemna decât o reiterare a scenariului de pe 4 noiembrie.

Practic, o pierdere de timp şi o cufundare pe zi ce trece mai accentuată a situaţiei economice şi implicit politice a ţării. Mai ales că grupurile politice au refuzat dialogul cu premierul nou desemnat de şeful statului.

Situaţia, chiar şi pentru omul de rând care nu este atât de conectat la evenimentele politice, este din ce în ce mai bizară. Aproape nimeni nu mai crede că măcar până la alegeri vom avea un premier nou şi un guvern echilibrat, fără ca membrii acestuia să caute, zi de zi, motiv de ceartă. Totuşi, preşedintele se încăpăţânează să ofere românilor, în ultimele zile de mandat, un executiv echilibrat, care măcar să încerce, chiar dacă nu va reuşi, să găsească drumul către o ieşire din nebuloasa crizei. Însă de ce să aibă cei din fruntea grupurilor parlamentare un dram de cumpăt şi să cedeze din ambiţia de a impune un premier preferat, refuzând negocierea, mecanismul democraţiei, când e mai simplu să te cerţi şi să atragi atenţia opiniei publice de la problemele cele mai grave?! E mai de impact, atenţia este mai degrabă atrasă dacă replicile sunt mai acide, iar tensiunea mai mare.

Ne-am învăţat ca tot circul, că sunt alegeri sau nu, să ne fie oferit zi de zi pe tavă, fără să-l solicităm, fără măcar să îi intereseze dacă noi, cetăţenii acestei ţări, avem nevoie, pentru cultura noastră generală, să asistăm la neînţelegerile lor. Diplomaţii adevăraţi nu-şi spală rufele în public şi nici nu se plâng în stânga şi în dreapta că sunt nedreptăţiţi, discriminaţi şi neascultaţi. Aşa cum o fac majoritatea politicienilor noştri. Chiar dacă poate intenţia lor asta este, nu sunt interesanţi deloc. Iar dacă situaţia va mai continua multă vreme, sunt convinsă că rezult