Motto: „Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988) De obicei, în această rubrică ne întâlnim, în fiecare sâmbătă, cu o carte. Astăzi însă, vom zăbovi asupra unei „case a cărţilor“: revista „Dilemateca“. Motivul îl reprezintă apariţia unui număr absolut excepţional, cel pe luna noiembrie 2009.
Este un număr-eveniment, dedicat unui scriitor magnific: Salman Rushdie. Nu le stă în obicei colegilor de la „Dilemateca“ să facă reviste-dosar. Dar numărul aflat acum pe piaţă chiar asta este. Motivul îl reprezintă, fără îndoială, vizita pe care Salman Rushdie a promis s-o facă în România spre sfârşitul acestei luni.
Povestea lui Salman Rushdie a devenit, probabil, mai cunoscută decât cărţile sale. Condamnarea la moarte pronunţată de ayatollahul Khomeini, în 1988, la Teheran, a extins pe tot globul faima scriitorului britanic de origine indiană şi de religie islamică. Tot pentru „Versetele satanice“, Iranul a oferit o recompensă de 2,8 milioane de dolari pe capul lui Salman Rushdie.
Cine n-a citit „Copiii din miez de noapte“, „Shalimar Clovnul“, „Pământul de sub tălpile ei“ sau „Ultimul suspin al maurului“ (apărute la Editura Polirom în seria de autor „Salman Rushdie“) ar face bine să-şi ofere acest privilegiu. Sunt romane superbe, atinse de realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez.
„Dilemateca“ ni-l oferă pe Salman Rushdie „all inclusive“: interviu, eseu, fragmente de roman. În total, 17 pagini de literatură pură şi de viaţă trăită la puls 200. Un buzdugan aruncat de marele scriitor înaintea descinderii într-o ţară pe care n-a mai vizitat-o niciodată.
Un regal!
