Daca scena politica ar fi un bal mascat, regina serii ar putea fi incoronat fara drept de apel prezidentiabilul PSD. La prima vedere, un diplomat, un intelectual, un lider ferm, un pacifist. De fapt, o masca perfecta pe o realitatea hidoasa.

E in stare sa se duca in mijlocul oamenilor simpli, cu care nu poate nicicum empatiza si unde se vede de la o posta ca nu se regaseste. Dar nu renunta, disimuleaza in continuare pentru ca asta face cel mai bine si stie ca doar asa are o sansa sa invinga.

De dragul accesului la resurse, aceasta masca perfecta a putut parafa intelegerea cu dusmanul portocaliu, pentru ca apoi sa o arunce pe geam si in secunda doi sa renege orice decizie luata in timpul cand erau inca "prieteni".

S-a intepat aprig cu Ion Iliescu, a vorbit de reforma si ruperea de trecutul reprezentat de fostul sef de stat. Apoi, dandu-si seama de potentialul tatucai in partid si in campanie, a uitat urgent cine l-a facut "prostanac" si a imbratisat sustinerea lui.

Numai de dragul fatadei si accesului la mediatizare, s-a aliat cu conservatorii care in 2004 l-au tradat tot pentru putere. Lumea insa a uitat, asa ca poate sa defileze din nou la brat cu mogulul care, asa cum te poate ridica, te si darama daca nu-i ajuti partidul sa treaca pragul in Parlament.

La suprafata, pare un conducator puternic, dar pana si oastea lui dezbinata isi recunoaste adevaratii sefi - Vanghelie, Mazare, Hrebenciuc.

Unde e hotararea atunci cand spui - "Nu ma duc la Cotroceni!" si in cateva minute bati la usa marinarului?

Chiar si aerul intelectual se risipeste atunci cand il vezi mereu secondat de inventatorul "almanahelor".

Cand il pui in antiteza cu actualul sef de stat, nu poti sa nu-i recunosti totusi unele calitati. Daca ar fi sa vorbim numai despre experienta in relatiile internationale si e