- Editorial - nr. 414 / 7 Noiembrie, 2009 In primavara, cu ocazia Congresului apicultorilor din Romania, un reputat apicultor din Sibiu, dupa o viata inchinata ameliorarii "Albinei carpatine", a luat cuvantul si, cu tristete, ne-a spus: "Dragi apicultori din Romania, acest congres, tare ma tem ca este un «Cantec al lebedei» pentru apicultura romaneasca..." Acum, la aproape un an de la acest eveniment, incep sa-i dau dreptate, fiindca cea mai prestigioasa si mai veche organizatie profesionala din Romania se confrunta cu probleme grave datorita dezinteresului manifestat de guvernanti in promovarea apiculturii, in sensul ca: subventia pentru miere se anuleaza incepand cu anul 2010, iar o posibila subventie pentru polenizare este doar o poveste; programul national apicol pentru incurajarea apicultorilor cu fonduri europene a ramas in asteptare; pretul de achizitii la miere, practicat de procesatori, este umilitor de mic; programul de acordare a mierii de albine pentru elevi, in locul cornului si al laptelui a fost anulat; patrimoniul imobiliar al asociatiei este vanat de samsari; nu in ultimul rand, romanii nu au o educatie alimentara sanatoasa, preferandu-se un pachet de tigari la pretul de 8 lei, in locul unui kilogram de miere, la pretul de 16 lei, dovada statisticile care ne situeaza, la capitolul consum de miere pe cap de locuitor, la nivelul tarilor subdezvoltate - cateva zeci de grame - in timp ce in Germania, cel mai mare importator de miere romaneasca, consumul de miere anual este de 9-10 kg/ cap de locuitor. Este adevarat ca in ultima perioada interesul pentru practicarea apiculturii a ramas constant, chiar daca marea majoritate a celor care opteaza pentru aceasta indeletnicire nobila, va produce miere sanatoasa, naturala doar pentru familie si prieteni. Cel mai trist aspect il constituie faptul ca apicultorii sunt oameni in varsta, foarte rar intalnesti tiner