Trimisul special al cotidianului spaniol "La Vanguardia" la Bucureşti, Felix Flores, a scris că România este o ţară care, salvată de la marginea Europei de est, este preocupată acum de imaginea pe care o are în afara graniţelor. În noiembrie 1989, intelectualii care ascultau la Europa Liberă şi Vocea Americii ceea ce se petrecea în ţările vecine erau plini de furie şi necaz. După grevele de la Braşov şi Iaşi din 1987, reprimate brutal, singura opţiune devenise pentru mulţi încercarea de fugă spre Ungaria. Îndepărtata şi autarhica Românie nu participa la procesul care mătura Europa de est - izolată şi de Moscova, nici măcar nu se gândea la perestroika.
Atunci, nimeni nu credea că ţara va fi la un moment dat salvată de la marginea Europei şi că va deveni şi unul dintre cei mai fideli aliaţi ai SUA. A trebuit să cadă Ceauşescu, împuşcat în 25 decembrie, fără judecată, scrie corespondentul La Vanguardia.
Execuţia dictatorului, singurul din Europa de est care a sfârşit astfel, i-a marcat cumva pe români în lume. Atunci, poporul sărăcit şi-a început traversarea deşertului, până ce a fost practic împins, cu ajutorul aşa numitelor legături transatlantice, şi intrarea în NATO, în 2004, până în clubul european.
Intrarea în UE, alături de Bulgaria, în 2007, a provocat controverse în Europa comunitară, pentru că a fost percepută drept un cadou făcut unor ţări puţin pregătite, cu instituţii disfuncţionale şi multă corupţie.
" În ţara asta, să nu ai încredere în nimeni mai mare de 50 de ani, pentru că este posibil să aibă un trecut ", spune un diplomat european. Chiar şi acum mai este posibil să auzi vreun funcţionar de vârsta asta care consideră că funcţia publică este compatibilă cu afacerile private, spunând cum "căderea comunismului a fost ca învierea lui Hristos!".
Înainte de alegerile din 2004,
