Nu doar eu, ci toţi analiştii politici susţin că acest scrutin electoral pentru ocuparea funcţiei de preşedinte este cel mai dur din câte a trăit România după 1989.

Să-mi fie iertat, dar cred că doar cinci dintre candidaţi au şanse teoretice să intre în turul al doilea: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor şi Sorin Oprescu. Restul o fac în căutarea unei notorietăţi - vezi cazul lui Remus Cernea - ori pentru a putea negocia voturile în turul doi, cum este Gigi Becali.

Cum apetitul românilor pentru politică a scăzut vertiginos din 1990 încoace, lupta se dă pentru fiecare vot. Mesajele electorale ale candidaţilor, cel puţin pentru primul tur, sunt diverse. Şi ca strategie, şi ca bazin electoral.

Traian Băsescu a mizat toul pe o singură carte, cea a referendumului. Nu ştiu dacă va avea succes, dacă oferta sa electorală, aceea de a reduce numărul parlamentarilor, va fi percepută ca atare, cel puţin în mediul rural. În cei 20 de ani de aşa-zisă democraţie, oamenilor li s-a întipărit progresiv ideea că răul provine exclusiv din zona parlamentară, şi nu cea executivă. Soluţia pentru cei care deja privesc cu scârbă sistemul politic românesc pare una moderată, călduţă. Pentru aceştia, reducerea, şi nu stârpirea răului din rădăcină nu reprezintă o rezolvare, ci doar o soluţie de moment. Sloganul lui

Traian Băsescu „De ce vă este frică, nu veţi scăpa” este şi el controversat. Adversarii politici l-au taxat imediat şi şi-au aminit de pasiunea lui Traian Băsescu pentru stările conflictuale, acolo unde se simte el cel mai bine. Cert este că mesajul sună a ameninţare, a răfuială, nicidecum a soluţie. Cu toate acestea, el poate fi îmbrăţişat de aripa dură a electoratului.

Mircea Geoană şi stafful său au ales o altă strategie. Cea a concordiei naţionale, a împăcării după două decenii de luptă fra