NOTA: Gata, mi-a trecut supararea. Comentati ce vreti, cit vreti, cind vreti. Internetul e ca lumea iar lumea e ca o enciclopedie borgesiana.

Dar, sa revenim! Am înţeles că dl Ludovic Orban a spus o nesimţire pe care n-o mai citez. Bun, o să mă indignez şi eu puţin – Vai, vai, cum e posibil aşa ceva – şi acum o să trec mai departe întrebîndu-mă, vorba lui IT Morar, cînd o să spună politicienii căcat. Trecînd peste faptul că Vadim Tudor a spus de mult – dar probabi că dl Morar nu-l consideră politician şi de-aia nu-l ia în calcul – răspunsul e foarte simplu: politicienii se vor face de “cacao” unii pe alţii, unii pe alegătorii altora ş.a.m.d. fix în clipa în care vor crede că asta le va aduce mai multe voturi decît le va lua.

Noi, aici, în România, facem nişte confuzii straşnice în privinţa a ceea ce numim îndeobşte politică. Vorbim de “clasă politică” de parcă am trăi într-o societate împărţită pe clase. Şi nu trăim. Vorbim de dialog, cînd de fapt, e vorba de fapt fie de negociere, fie de monolog în care se expun interese şi se dau de înţeles disponibiltăţi de contacte politice, dar cel mai adesea mesaje electorale targetate, şamd. În politică niminea nu dialoghează, toată lumea discută, adică negociază. Dialogul se face în altă parte: în ştiinţe, în filosofie… Şi nici acolo decît cu greu:)

Cînd cineva spune “cacao” sau “Cu X votează prostituatele” sau “ţigancă împuţită” sau “onanist paranoic” (Vadim) sau “suie-te pe masă să-ţi arăt cum se face” sau “golan” sau “măi, animalule” sau “număraţi-mi păsările de curte” sau “succesuri & almanahe” (la pachet ca merge) sau “puiuţ de comunist” sau “moguli” sau “felaţie ţi-am zis” sau “edec bătrîn” sau “nu trebuie să treceţi prin patul unui şef ca să ajungeţi în funcţii importnate” (iar Orban) sau “codoaşă bătrînă” (Crin parcă?) etc, etc, etc, o face pentru că a înţeles că astfel place la eletorat. Electorat