Românul Eduard Novak, performer al curselor de ciclism rezervate sportivilor cu dizabilităţi, a câştigat două medalii de argint la Mondiale.

Eduard Novak (33 de ani) a câştigat ieri cea de-a doua medalie de argint la Campionatele Mondiale de ciclism, competiţie dedicată persoanelor cu dizabilităţi. Românul, care concurează cu proteză la piciorul drept, a obţinut o medalie de argint şi la Jocurile Paralimpice de la Beijing, de anul trecut.

EVZ: Edi, ai câştigat două medalii de argint, în probele de urmărire şi contratimp, la 4.000 de metri, respectiv la 1.000 de metri. Cum te simţi?

Eduard Novak: Sunt satisfăcut de ceea ce am obţinut, chiar dacă îmi doresc întotdeauna să fiu primul.

Câte medalii ai câştigat în toată cariera?

Am fost de două ori campion european, în 2003 şi 2005, am medalia de la Beijing, cele două de-acum, îmi place să excelez în ceea ce fac.

Ai practicat patinajul viteză înaintea ciclismului, dar ai renunţat, forţat de o întâmplare nefericită.

Aşa e. Eram un patinator promiţător, mă apucasem la vârsta de 5 ani. Însă am suferit un accident de maşină în 1996, la vârsta de 20 de ani. Am ieşit de pe carosabil, iar bara de protecţie de pe margina drumului, care era ruptă, a tăiat portiera şi mi-a secţionat laba piciorului. Asta e, în viaţă sunt astfel de întâmplări.

Ai avut totuşi puterea să depăşeşti episodul ăsta trist.

Nu aveam ce să fac, era mai rău dacă stăteam să îmi plâng de milă. M-am apucat de ciclism. Singur am reuşit, nu m-a ajutat nimeni. Abia după medalia de argint de la Beijing au început să se intereseze de mine cei de la federaţie. Eu am gândit capitalist. Întâi ofer, apoi cer. Uite, de exemplu am aflat târziu că trebuia să îmi ridic şaua mai sus cu patru centimetri pentru a pedala mai bine.

Câţi bani ai primit pentru medalia de la Jocu