A scos la pensie două generaţii de angajaţi şi se pregăteşte şi pentru a treia. Despre Georgeta Derieţeanu se poate spune că este cel mai „vechi” director al unei instituţii publice. Este la cârma Centrului de Transfuzii Sanguine Buzău de 32 de ani şi nimeni nu a reuşit să o schimbe. Încă din copilărie a simţit că vrea să se facă medic, însă a fost admisă la Liceul Comercial, iar în clasa a X- a a fost admisă la Liceul Teoretic. Până atunci nimic nu părea că în viitor va fi medic. Însă imediat după examenul de bacalaureat, în anul 1955 a fost admisă la Facultatea de Medicină Generală din Cluj.

După şase ani de studiu, Georgeta Derieţeanu a fost repartizată la o circumscripţie din Iaşi. În scurt timp a ajuns medic stagiar în Vaslui, oraşul în care şi-a cunoscut şi prima iubire, de profesie tot medic. „Întotdeauna m-am gândit că dacă voi avea un soţ medic, va fi mult mai bine pentru că vom avea tot timpul ce să vorbim pentru lucrăm în acelaşi domeniu. Însă viaţa mi-a demonstrat contrariul. Al doilea soţ a fost compozitor şi ne-am înţeles perfect pentru că vorbeam de lucruri pe care unul dintre noi nu le cunoştea” , spune Georgeta Derieţeanu. După ce a divorţat, şi-a dedicat viaţa studiului şi carierei.

Aşa s-a gândit ca în 1970 să dea examen la doctorat. Unul dintre motivele care au determinat-o să-şi continue studiile la Cluj era o indemnizaţie de 300 de lei pe care, după legile regimului comunist, o primea toată viaţa. Din păcate, cu câtva timp înainte de a-şi susţine disertaţia legea s-a schimbat, însă banii i-au fost daţi începând cu 1990 şi a fost numită „doctor în ştiinţe medicale”.

În 1977 a fost numită director al Centrului de Transfuzii Sanguine din Buzău, unde a rămas până astăzi. „Mi-a părut bine când am văzut că mă întorc în Buzău. Îmi plăcea atât de mult ce fac încât uitam să mai plec acasă. Aveam o clădi