În memoriile lui, regretatul Octavian Paler povesteşte o întâmplare legată de tatăl său, pe care am auzit-o prima oară când am făcut cu el o emisiune de televiziune. Tatăl memorialistului, ţăran din Lisa, n-a fost primit la spitalul din Făgăraş, prin anii ’50, fiindcă nu era înscris în CAP. Nici chiar faptul că în satul lui de munte nu exista CAP n-a contat, şi bietul om a murit cu zile. Iată un caz de discriminare politică împinsă la absurd.

Doctorul american Charles Drew, inventatorul metodei prin care poate fi împiedicată coagularea sângelui şi, implicit, stocarea lui pentru transfuzii, a fost victima unui accident de circulaţie. Dar, fiindcă la cel mai apropiat spital accesul negrilor nu era permis, Drew a murit în urma hemoragiei. Discriminare în funcţie de culoarea pielii. Pe scurt, rasism. Condamnat de legile internaţionale. Spre deosebire de discriminarea politică din regimurile comuniste. Şi, cum vom vedea, şi de alte forme de discriminare, foarte răspândite în toate regimurile.

În romanul „Pata ascunsă“, tradus admirabil în româneşte de Cornelia Bucur pentru Editura Polirom în 2003, Philip Roth povesteşte o întâmplare obişnuită în America anilor ’90. Povestea e semnificativă pentru o formă de rasism care, la prima vedere, trece drept antirasism. Şi nu e aşadar pedepsit de nicio lege. Mai mult, pedepsită e victima, în cazul de faţă un profesor de literaturi clasice silit să-şi dea demisia, deoarece întrebase la o oră de curs dacă două studente, pe care nu le văzuse niciodată la faţă, existau cu adevărat sau nu erau decât fantome. În engleza americană a epocii de political correctess, termenul folosit de profesor, snooks, era unul peiorativ pentru persoane de culoare. O altă studentă îl reclamă că o sileşte să citească nişte piese ale lui Aristofan, pe care ea le găseşte misogine. Culmea este că profesorul este el însuşi negru, chi