Toţi candidaţii importanţi de la apropiatele alegeri prezidenţiale s-au aflat la putere. La sfârşitul lui 2009, situaţia ţării este un dezastru şi NIMENI nu este de vină. Toţi politicienii care au condus ţara asta fac parte deci din Familia NIMENI. Pentru că ne-am obişnuit că "statul răspunde", s-a croşetat inginereşte şmecheria transformării statului într-o entitate abstractă, un sistem fără identităţi şi responsabilităţi, condus de nişte fiinţe extraterestre. În consecinţă, e de vină statul, sistemul, adică NIMENI. Responsabilităţile nu au responsabili, vina nu are vinovaţi.
Lucrurile rele se întâmplă aşa, din vina naturii, vin din neant, din cosmos, le aduce vântul, iar lucrurile bune şi le arogă repede impostorii care ne cer să-i votăm.
Există unii care se bat în piept că EI ne-au băgat în NATO, că EI ne-au băgat în UE. Eu cred că NATO şi UE ne-au băgat ele în ele însele, pentru că au avut nevoie de asta, ca rezultat al unor calcule precise, dar al căror scop final nu-l înţelegem încă în totalitate.
Aceeaşi clasă politică de după 1989 se perindă, alternativ, pe la putere împărţită pe grupuri, ca într-un joc absurd. Este tragicomic cum opoziţia dă vina pe putere, ca şi cum ea n-ar fi fost niciodată la conducere. Ca şi cum n-ar face parte ambele din aceeaşi mentalitate politică toxică, din acelaşi contingent de politicieni. Şi, din moment ce ei, aceiaşi, se acuză unii pe alţii de 20 de ani încoace, este clar că din nou NIMENI nu este de vină. Acuzându-se unii pe alţii, responsabilităţile lor se anulează reciproc, desigur. De aceea, pentru mine nu are credibilitate nici unul dintre principalii candidaţi la alegerile prezidenţiale. Nu pot să-l mai cred pe nici unul dintre ei.
De fiecare dată până acum m-am dus şi am votat la toate alegerile. În afară de respectul de sine, nu m-am ales cu nimic. Votul meu s-a dus în van, pierdut undeva
