Mircea Deaca recidiveaza. Imi trimite din nou un text. De data asta despre vocile politice si simularea unui teatru ieftin. Vorbe goale pentru multi, dar iata analiza lui Mircea:

“Vineri la emisiunea lui Robert Turcescu, România în direct, o voce feminină, prin telefon, i-a explicat atât ziaristului cât și nouă două idei: 1) Conform legii Președintele are dreptul de a desemna un premier indiferent de majoritatea parlamentară și 2) această majoritate parlamentară scade cu fiecare zi care trece de la acel clamat 60% la procente din ce în ce mai mici. Turcescu însă, cuprins de îndoială își întreabă interlocutoarea dacă nu cumva este Doamna Udrea. Tonul vocii, intonația, alegerea cuvintelor și sintaxa sunt recognoscibile și, mai ales atribuibile, ministrului Udrea. Interlocutoarea răspunde ca nu este Udrea, ci o persoană anonimă.

Postul tv, Realitatea tv, reia și reproduce în voce-off seara în fața unor oameni politici printre care Ludovic Orban schimbul de replici radiofonice. Moderatoarea reia malițios întrebarea lui Turcescu și își pune întrebarea asupra identitații autoarei „vocii„. Ea supune dezbaterii dilema asupra identității autorului fonic. Este vorba de un enunț politic al politicianului real Udrea care își va denega identitatea și se va prezenta drept altcineva; un altcineva fără identitate precisă? Sau este vorba de o persoană anonimă reală care utilizează, citează vocea politicianului feminin?

Se ascunde Udrea în spatele unui simulacru, propria „voce„ pe care o atribuie unui altcuiva? Ori „vocea Udrea„ capătă o autonomie fantomatică și devine audibilă în media via un altcineva? Ne aflăm în fața unui discurs paradoxal care face trimitere la o identitate pe care o neagă în același timp. Este echivalentul verbal al tabloului pictorului suprarealist Rene Magritte care reproduce o pipă și în interiorul compoziției textul „aceasta nu e o pipă„