Cu nici 20 de kilometri de pârtie convenabilă pe regiune, România staţionează la coada clasamentelor întocmite după oferta pentru schiori. Nici nivelul relativ scăzut al tarifelor nu mai este un atu. Teoretic, o zi de schi în străinătate este mai scumpă decât una în România. Practic, e invers. Ca să se bucure de zăpadă, turistul beneficiază, cu un singur „ski pass“ (permis de schi), de o suprafaţă înzăpezită corespunzător cel puţin egală cu totalul p

Cu nici 20 de kilometri de pârtie convenabilă pe regiune, România staţionează la coada clasamentelor întocmite după oferta pentru schiori. Nici nivelul relativ scăzut al tarifelor nu mai este un atu.

Teoretic, o zi de schi în străinătate este mai scumpă decât una în România. Practic, e invers. Ca să se bucure de zăpadă, turistul beneficiază, cu un singur „ski pass“ (permis de schi), de o suprafaţă înzăpezită corespunzător cel puţin egală cu totalul pârtiilor disponibile pe toată Valea Prahovei şi Poiana Braşov (unde sunt necesare cel puţin cinci ski pass-uri diferite). Costul permisului este jumătate din cât ar costa în România. Însă când vine vorba de închirierea echipamentelor (clăpari, beţe şi schiuri), mai avantajaţi sunt cei care optează pentru staţiunile autohtone, unde preţurile sunt cu circa 20% mai mici decât în Austria, Franţa sau Bulgaria.

Cele mai populare pârtii sunt cele din Poiana Braşov, care însumează circa 12 kilometri (un ski pass costă 15 euro, la fel şi închirierea echipamentului), Clăbucet din Predeal, cu o suprafaţă totală de 5,5 kilometri (un ski pass costă circa 20 de euro), Kalinderu din Buşteni şi Sorica din Azuga (ultimele două pârtii având o lungime de 1,5 km, respectiv 2,1 km; permisul costă 15 euro). La capitolul calitatea pârtiilor şi a serviciilor, din nou, balanţa înclină în favoarea străinătăţii, care îşi majorează punctajul şi în ce priveşte posibilităţile de petr