Despre privatizările ratate din România se pot scrie tratate. Preţuri de 2 lei, investitori care s-au dovedit aventurieri, concedieri, închideri, procese etc. Din oceanul de eşecuri, capital.ro s-a oprit la două, exemplare pentru a arăta cum s-a ales praful de fabricile care au fost odată mândria epocii comuniste, ridicate cu bani mulţi în epoca de tristă amintire. Şi acum, la mulţi ani după, rămâne întrebarea: puteau fi salvate Aro şi Tractorul? În toamna lui 2003, def

Despre privatizările ratate din România se pot scrie tratate. Preţuri de 2 lei, investitori care s-au dovedit aventurieri, concedieri, închideri, procese etc. Din oceanul de eşecuri, capital.ro s-a oprit la două, exemplare pentru a arăta cum s-a ales praful de fabricile care au fost odată mândria epocii comuniste, ridicate cu bani mulţi în epoca de tristă amintire. Şi acum, la mulţi ani după, rămâne întrebarea: puteau fi salvate Aro şi Tractorul?

În toamna lui 2003, defunctul Ovidiu Muşetescu chema presa la semnarea contractului de privatizare al Aro Câmpulung cu un investitor strategic: Cross Lander, firmă din Miami SUA. Preţul pe acţiuni a fost mic, 150.000 de dolari, dar firma americană şi-a asumat obligaţii care sunau bine pentru Aro, firmă aflată la marginea prăpastiei. Cross Lander a promis că va lansa, în 2004, un nou model de automobile de teren, Aro Cross Lander 244 DX, destinat pieţei nord-americane, a promis investiţii de 2 milioane de dolari până la începutul lui 2005, capital de lucru de 3 milioane de dolari.

Au luat ieftin, au dezmembrat, au vândut scump..,

Prima acţiune a firmei americane: a vândut fabrica de matriţe şi scule de pe platforma din Câmpulung cu 2,7 milioane de dolari, deşi contractul de privatizare îi interzicea asta. N-a mai venit cu nici un capital de lucru, n-a făcut nici o maşină nouă şi n-a mai plătit nici salariile angajaţilor. Asta după ce