Daca e sa te iei dupa tatuajele lui, Jose Luis Peixoto umbla cu literatura la vedere: numele tinutului fictiv al lui Faulkner, Yoknapatawpha, i se intinde pe tot antebratul drept. Daca deschizi primul lui roman, Nici o privire (Polirom, 2009), te convingi ca de fapt umbra, ambiguitatea si tacerea i se potrivesc cel mai bine. Iar daca stai de vorba cu el, intuiesti un om care nu intoarce spatele zgomotului, dar atunci cind scrie, inchis in lumea lui, transforma furia in intrebari esentiale: ce e dragostea, ce e Dumnezeu, de ce raul? Altfel, povesteste despre uzurile personale ale scrisului si cititului, asculta heavy metal, iubeste Biblia si se bucura ca un copil cind primeste un nou autograf pentru colectie, de la scriitorii lui preferati. Jose Luis Peixoto are 35 de ani si pentru Nici o privire a primit Premiul Jose Saramago, care l-a propulsat si l-a scutit de grija slujbelor si stresul banilor. A fost invitat la Festivalul International de Literatura Bucuresti si va reveni in Bucuresti sa lucreze la noul lui roman, Carte. Cit timp ti-a luat pina sa termini primul roman, Nici o privire? Mi-a luat cam un an. Acum 12 ani, cind l-am scris, aveam 23 de ani. Mai mult incercam sa-mi demonstrez mie ca pot sa scriu un roman, pentru ca nu scrisesem nimic inainte. Nu eram sigur de nimic. Nu am avut nici un fel de asteptari si nimeni din jurul meu nu avea. L-am terminat in Capul Verde, o tara micuta, pe coasta de vest a Africii. Am predat acolo si tot acolo am terminat de scris si cartea. Apoi, la sfirsitul anului m-am intors in Portugalia si am inceput sa ma gindesc s-o public. Evident, am cautat o editura care sa o vrea si timp de un an am fost refuzat de majoritatea editorilor. Apoi, dupa ce cartea a aparut si a si luat Premiul Jose Saramago, lucrurile s-au schimbat: am inceput sa fiu tradus si mi-a mers mult mai bine. De ce ai ales nume biblice pentru personajele tale, ma