In 1980, Romania ar fi fost pe punctul de a semna un alt contract cu Renault, pentru a produce un autoturism nou, in pas cu vremurile. Din pacate insa, autoritatile comuniste si-au schimbat pozitia peste noapte, iar francezii veniti sa semneze contractul au fost trimisi acasa. Nici fabricarea pe plan local a unei limuzine Dacia, asa cum si-a dorit Ceausescu, nu s-a mai materializat, din cauza lipsei banilor. Autoturismul romanesc produs la Colibasi are, pe langa istoria oficiala, si una ascunsa, presarata de tradari la nivel inalt, arestari, ambitii de partid puse mai presus de interesul national. Romania libera a incercat sa lamureasca toate aceste episoade controversate impreuna cu Dan Vardie, autorul cartii "Renault si Dacia de 10 ani impreuna".
Unul dintre cele mai puternice branduri romanesti – Dacia – are, pe langa istoria oficiala, una ascunsa, presarata de tradari la nivel inalt, arestari, ambitii de partid puse mai presus de interesul national. Dacia a fost iubita de Ceausescu, care a considerat-o una dintre cele mai mari realizari ale epocii sale. Megalomania "conducatorului iubit" a fost aproape de a o duce in pragul colapsului atunci cand a decis, la inceputul anilor ‘80, sa renunte la colaborarea cu francezii de la Renault si sa continue productia de autoturisme pe cont propriu. Pretutindeni peste aceasta istorie planeaza umbra Securitatii. Oameni importanti care au lucrat in aceasta structura sustin ca ideea de a crea o industrie auto autohtona le-ar fi apartinut, ar fi fost implicati in negocieri de contracte si in promovarea masinii pe pietele occidentale.
De ce voia Pacepa sa fie parintele Daciei?
Ion Mihai Pacepa, fost sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe si care a ramas in Occident in 1978, a declarat, intr-o publicatie americana, ca el ar fi purtat tratativele pentru a obtine licenta de fabricare a unui
