Politicienii nu uită niciodată să amintească de potenţialul investiţional uriaş pe care îl are România. Părerea lor este însă contrazisă de investitorii străini. Colgate-Palmolive sau Kraft Foods, de exemplu, două firme care au investit în producţie în ţara noastră, au decis în cele din urmă că e mai bine să plece. Deşi nu au spus-o direct, plecarea din România a acestor investitori ţine cu siguranţă de nivelul salarial destul de ridicat faţă de alte

Politicienii nu uită niciodată să amintească de potenţialul investiţional uriaş pe care îl are România. Părerea lor este însă contrazisă de investitorii străini. Colgate-Palmolive sau Kraft Foods, de exemplu, două firme care au investit în producţie în ţara noastră, au decis în cele din urmă că e mai bine să plece. Deşi nu au spus-o direct, plecarea din România a acestor investitori ţine cu siguranţă de nivelul salarial destul de ridicat faţă de alte ţări din jur în raport cu productivitatea.

O bună bucată de vreme, România a dus o lipsă acută de investitori. Deciziile politice şi evenimentele nefericite de la începutul anilor '90 au amânat decizia multor companii străine de a veni şi a cumpăra fostele întreprinderi de stat. Abia spre sfârşitul deceniului trecut, multinaţionalele au prins curaj şi au intrat pe piaţa românească prin achiziţionarea unor unităţi de producţie.

În industria bunurilor de larg consum, companiile străine au cumpărat aproape tot, dar, după stabilizarea afacerilor, au început să închidă din fabrici. În ultimii 5 ani au fost închise peste 20 de unităţi de producţie din industria bunurilor de larg consum, fabrici de berii, de băuturi răcoritoare, de ulei şi margarină, de zahăr, dulciuri şi de lactate.

Dacă o parte din companii au motivat închiderile prin eficientizarea business-ului pe piaţa locală şi concentrarea producţiei în fabrici mai mari, modernizate prin programe d