Dezvoltarea pieţei locale şi consumul au fost sacrificate pentru trecerea la euro în 2014. Analiştii se întreabă cât de mult poate să scadă economia letonă, evitându-se depecierea monedei. Programul pentru ieşirea Letoniei din cea mai gravă recesiune de după proclamarea independenţei în 1991 se bazează pe reducerea drastică a cererii de consum şi menţinerea fixă a cursului de schimb. Această politică a presupus o dureroasă diminuare a veniturilor populaţiei şi scăderea drastică a Produsului Intern Brut în acest an.

Primul efect l-a constituit scăderea preţurilor de consum în luna octombrie din ultimii 18 ani, de 1%. Spre comparaţie, în luna mai 2008, rata anualizată a inflaţiei era de 18%. Atât guvernul, cât şi banca centrală letonă au refuzat să deprecieze moneda naţională (lat) în raport cu euro şi să rateze ţinta de adoptare a euro în 2014. Responsabilii cu politica economică şi monetară argumenetază că deprecierea bruscă a latului ar duce la creşterea explozivă a creditelor neprefomante, în condiţiile în care 90% din împrumuturi sunt denominate în euro. Banca centrală letonă a calculat că, la o depreciere cu 30% a monedei naţionale, 44% din credite ar risca să nu mai poată fi rambursate.

Credite ieftine

Economia letonă a cunoscut o dezvoltare accelerată după aderarea la UE în 2004, alimentată de creditele ieftine, boomul pieţei imobiliare şi apetitul pentru importuri. Deficitul de cont curent a urcat, în 2006 şi 2007, la 22,5% din Produsul Intern Brut, cel mai ridicat nivel din UE. Aterizarea economiei a fost dură. În decembrie 2008, Letonia a solicitat un împrumut de urgenţă de la UE şi FMI în valoare de 7,5 miliarde de euro, criza financiară internă fiind declanşată de colapsul Parex Bank.

Strategia Letoniei, denumită devalorizare internă, este criticată de mai mulţi economişti, inclusiv de profesorul am