De curînd, revista „Cuvîntul” mi-a solicitat un răspuns la o anchetă despre cele mai sensibile probleme ale României de azi, de la funcţionarea instituţiilor la crizele zilei, economică şi politică, la raporturile masse – elite şi diverse alte chestiuni de lidership. Însă, pe de o parte, o publicaţie „on paper” îţi poate oferi, prin firea lucrurilor, numai un spaţiu limitat de exprimare, pe de alta, a trebuit să răspund în grabă. Prin urmare am decis să dezvolt aici ceea ce n-am reuşit acolo, plecînd de la concisul ghid interogativ al publicaţiei, căreia îi urez revenire lungă! N-am reluat întrebările pentru că se subînţeleg. O schimbare de planificare – din pricina programului meu infernal de marţi, care nu mi-ar permite să fiu atent la eventualele comentarii, voi posta lunea şi joia.

1. Problema este interesantă! Dar, în fond, este vorba despre un ghem întreg de probleme, desigur legate şi interferente, şi chiar mă întreb cum aş putea eu, biet autor individual cu puteri limitate, să le rezolv pe toate deodată într-un răspuns, fatalmente limitat, la o asemenea anchetă. Pot încerca, în cel mai bun caz, să încerc o foarte sumară schiţă de rezolvare, să aproximez, în linii foarte mari, o soluţie (prea, mult prea!) simplă la o problemă extraordinar de complexă. Cred că zeci, dacă nu sute de autori au încercat să ducă la un bun liman chestiunea rolului personalităţilor în istorie, precum şi pe cea conexă a raportului dintre elite şi masse şi nu cred să se fi ajuns la soluţii satisfăcătoare pentru toată lumea! Cum mi se pare mie acum, societăţile moderne mizează mai puţin pe calităţile intrinseci ale liderilor şi mai mult pe modul în care funcţionează instituţiile, mai precis pe coerenţa relaţiilor dintre legi, instituţii şi proceduri. Pe de altă parte, este limpede că, la începutul unui proces de modernizare, deci unul care soseşte pentru a înlocui