Se fac 20 de ani dupa ZID – sa prescurtam “d.Z.”… Şi nimeni nu vorbeşte despre asta la televiziunile româneşti. În media, în general, subiectul este undeva pe locurile codaşe. Nici publicul nu se înghesuie să consume astfel de ştiri. Aşa că încerc să fac o meditaţie cu: ce-ar trebui să schimbăm urgent după 20 de ani? Cred ca e urgent sa nu ne mai plingem de mila tot timpul!

Am avut două decenii în care, spaţiul public românesc a fost ultra supus unui discurs mainstream proeuropean, capitalist-optimist, ultraortodoxist, ne-am dat vestici dar discursul sexist/rasist s-a intarit binisor etc. Tot felul de chestii care se bat cap în cap, care arata de fapt artificialitatea lipirii de Vest.

Sursa foto: flickr.com

Am tot citit despre ultimii 20 de ani si despre ZID azi. E momentul rememorarii, dar e si momentul sa schimbam ceva. Comentatorii din blocul estic mai ales propun reevaluarea acestei perioade si “luatul de la capat”. De aceea, as vrea si eu sa le propun ceva concetatenilor mei… E probabil cea mai mare dorinta a mea legata de Romania din urmatorii de zece ani. Sa incetam victimizarea estica. Una dintre cele mai dizgratioase sechele este faptul ca ne vaitam si ne autoacuzam tot timpul “ca asa-s romanii”. (Nu intimplator si cind vrem sa ne umflam in pene nationalist cintam “noi sintem romani…) Iar acest discurs a fost cel mai puternic in ultimii 20 de ani. Noi nu sintem in rahat pentru ca am facut lucruri care nu erau in regula, ci pentru ca… “sintem romani” si nu ai ce sa faci. Provincialismul acesta teribil duce la un soi de paralizare in fata Vestului. Paralizie care se manifesta in doua forme: orice prostie de hotarire mai ia unul sau altul trebuie insotita musai de “asa se cere de la UE”, de parca UE ar fi Inalta Poarta a sultanului – asta ne face fanarioti. Si doi: in UE e oricum multa civilizatie, oamenii acolo au suflete de aur, pe cind a