3-4 argumente, dar exista mii

1. TB ţipă în 2004, între turul 1 şi 2, pe toate media, care atunci îi erau favorabile, circumstanţial evident, că Năstase a fraudat alegerile cu nu-ş ce dracu’ soft de numărare a voturilor. În felul ăsta face voturi de la Vadim şi-l bate pe Năstase. Tema electorală a fraudării voturilor e vadimiană şi Băsescu i-a luat-o atunci tribunului, între tururi, cu electotal cu tot. A fost folosită de toţi cei care voiau să ia voturile celor care organizau alegerile. E veche şmecheria şi s-a folosit ca tehnică de manipulare în toată modernitatea, în Germania, în Italia, în România şi aiurea. Cine vrea să caute în bibliografie va găsi o mie de cazuri, toate lucrate după acelaşi tipic. Că TB n-a dovedit niciodată că Năstase a furat cu softu’, e neeenţial. Cîştigase voturile de la Vadim, îl durea-n fund să mai demonstreze ceva.

2. Vin alegerile astea şi, cei care nu organizează algerile, dar vor să le cîştige, adică PSD şi PNL, ies cu tema fraudării contra celor care le organizează. Adică fix şi identic la fel cu Băsescu în 2004. Mişcarea lui Nica cu atobuzele a fost parte din joc, cum parte din joc a fost şi datul lui afară. S-a jucat dur, la intimidare.

E momentul să dau un citat dintr-o carte a lui Tom Gallagher, publicată, culmea, la Humanitas, în 2004, Furtul unei naţiuni, România de la comunism încoace.

“A urmat o confruntare între el (Ciorbea, n.m) şi ministrul transporturilor, Traian Băsescu, cînd acesta din urmă a adresat o critică la adresa primului ministru, a PNŢCD şi a rolului lor în Guvern. PD avea un bun motiv tactic de a provoca o criză: el stătea rău în sondaje, de-abia depăşind 5% în unele dinre ele. Se alesese şi cu o publicitate defavorabilă în urma unei dispute tulburi între ministrul de externe Adrian Severin şi preşedintele partidului său (P. Roman; cazul lista lui Severin în urma căruia Severin şi A.