Într-o singură noapte, Cortina de Fier ce a despărţit Europa s-a prăbuşit sub un val de entuziasm. Dincolo de importanţa istorică, reunificarea germană a reprezentat un experiment în materie de economie, care nu s-a încheiat nici în prezent. VEZI AICI CUM ZIDUL BERLINULUI CADE DIN NOU, ÎN DOMINO

Mai citeşte şi:

Băsescu participă, la Berlin, la sărbătorirea a 20 de ani de la căderea ZiduluiSarkozy a participat şi el la dărmarea Zidului Berlinului1.300 de miliarde de euro au fost trasferaţi după căderea Zidului Berlinului

Principalul artizan al reunificării, cancelarul Helmut Kohl, a ştiut să joace cu succes cartea oferită de istorie şi, la scurt timp după căderea Zidului Berlinului, a prezentat Bundestagului un plan în 10 puncte ce viza formarea unui singur stat german.

Primul pas a fost făcut în iulie 1990, când a fost realizată uniunea economică şi monetară. 3 octombrie 1990 reprezintă actul de naştere al Germaniei reunificate. Evenimentul a fost văzut de mulţi ca „o minune” sau „o şansă a istoriei”. În anii ce au urmat, reunificarea a reprezentat însă, mai presus de toate, un uriaş experiment economic. Peste noapte, totul a fost răsturnat cu susul în jos, pe alocuri s-a distrus şi ce era bun şi a început reconstrucţia.

Aprecieri eronate

Helmut Kohl şi majoritatea politicienilor vest-germani au privit cu relaxare viitorul, nefiind la curent cu starea reală dezastruoasă a industriei şi agriculturii est-germane, scrie „Financial Times Deutschland”. „Exista convingerea că minunea economică din anii `50 va putea fi repetată pur şi simplu”, spune istoricul Werner Abelshauser. „Ceea ce am realizat noi după 1948, va realiza şi RDG-ul anului 1990”, declara atunci plin de optimism Otto Graf Lambsdorff, liderul FDP.

Euforia avea însă să pălească rapid, la contactul cu realitatea din cel