Sînt din ce în ce mai puţine şanse să vezi un politician „pe teren” într-o postură incomodă. Maşinăriile electorale s-au perfecţionat atît de mult încît imediat o camarilă consistentă înconjoară un prezidenţiabil, de exemplu. La televiziunile de ştiri şi dezbatere s-a perfecţionat atît de bine ştiinţa întreruperii, a falsei indignări, a ridicării superfluului la rang de apocalipsă încît politica să pară o piesă proastă care nu ne priveşte pe noi.
Asta e marea bătălie. Iar de data asta, spre deosebire de domnia lui Năstase cînd maşinăria de propagandă din teren se plia perfect pe maşinăria de propagandă mediatică, cele două armate sînt acum una împotriva alteia. Se repetă parţial istoria Costantinescu şi ProTV versus Iliescu şi poporul. De data asta o majoritate covîrşitoare a jurnaliştilor şi a „formatorilor de opinie” (din interes cei mai mulţi, din convingere cîţiva) s-a aşezat împotriva puterii reprezentate de Băsescu, şi el cu un electorat nou, mult mai iliescian decît acum 5 ani.
Închipuiţi-vă doi mari roboţi dintr-un film SF de mîna a 5-a care se bat undeva într-un oraş. Indiferent de cine învinge, cei doi distrug în mare parte oraşul…
Moment istoric: ieşirea lui Mircea Dinescu pe o scenă dintr-un sătuc şi refuzul lui Băsescu de a-i da microfonul precum şi placarea poetului de către badigardul Gigi Neţoiu (ce imagine puternică exact la 20 de ani „după”, un poet care a lucrat pentru toţi mogulii obstrucţionat de fostul securist care îi păzea domiciliul forţat). Pe scena aia din Cetate s-au ciocnit roboţii. Băsescu şi mulţimea lui portocalie s-au opus maşinăriei de atac mediatic reprezentată de Mircea Dinescu.
Prea puţin se vorbeşte despre falsul din stradă, despre falsificarea „manifestărilor”. Politicienii merg prin teritoriu şi le vorbesc fanilor, se pupă cu funcţionarii numiţi politic şi cu tot felul de deonatori de provincie. E tot