După încercarea nereuşită a fostului ministru al Transporturilor, Ludovic Orban, de a "resuscita" megaproiectul, "Canalul Dunăre-Bucureşti", lucrarea a reintrat în "adormire". Nu şi cei care, după 1990, au devalizat tot ce se putea, pe toată lungimea şantierului, de la Bucureşti până la Olteniţa.
Activele fostelor întreprinderi care au lucrat pe acest şantier până în 1990, inclusiv utilajele şi materialele de construcţii, au fost luate cu japca, unele "reciclate" şi folosite la diverse "lucrări edilitare", altele tăiate şi vândute la fier vechi. Şi terenurile aferente lucrărilor au fost prăduite, în special de administraţiile locale pe raza cărora se aflau. Vom prezenta azi ceea ce s-a întâmplat cu terenurile şi cu materialele de construcţii de la Olteniţa, unde ar fi trebuit să se construiască una dintre cele trei ecluze ale canalului şi un port. De ambele obiective s-a ales praful. Pentru unii însă, această situaţie a constituit o adevărată mană cerească. Am aflat care este situaţia la Olteniţa de la conducerea uneia dintre puţinele societăţi care au fost angrenate în acest proiect şi care au supravieţuit şi după 1990. Administratorul societăţii Scutol-Olteniţa, inginerul Manciu Mihai, ne-a declarat: "Societatea noastră provine din ACH1 Olteniţa - constructorul «Amenajării Argeşului pentru navigaţie şi alte folosinţe», care a executat lucrările pe Dunăre, între kilometrul zero şi Soldanu, situat la kilometrul 23. Practic, suntem în teritoriu încă din anul 1986 şi pot să vă spun că terenurile pe care s-au executat lucrările erau în proprietatea privată a statului".
UN PARC ÎN CÂMP!
În legătură cu ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani cu aceste terenuri, dar şi cu utilajele şi materialele fostelor societăţi comerciale care au lucrat în zona Olteniţa, dl Manciu ne-a declarat: "Terenurile de pe malul Dunării, unde s-a
