Am fost iar la Caracal. La Teatrul Naţional din Caracal. Şi nu ştiu de ce, dar am avut impresia că tocmai atunci a venit şi toamna.
Poate că senzaţiile pe care le ai în momentul în care ajungi într-un teatru nou (doar ca înfăţişare), unic ca arhitectură, cu un permanent miros de lemn proaspăt care-ţi tulbură (în cel mai plăcut mod) nările, poate că energiile pe care le simţi acolo, ale locului, ale oamenilor, poate că toate astea te fac să asociezi descinderea ta cu momentul unei sărbători anume. Iar acum a venit toamna la Caracal, într-o după-amiază cu ceaţă care a muşcat puţin câte puţin din şoseaua care ne-a purtat până acolo, şi într-o seară cu ceaţă care ne-a înghiţit cu totul şi ne-a izolat de lumea reală pentru două ore.
La Caracal s-a jucat sâmbătă seară "Un cuplu ciudat". O comedie (de Neil Simon, al regizoarei şi actriţei Doina Antohi), o comedie care-ţi întinde obrajii până la urechi şi-ţi face masaj mental, spălând orice urmă de stres, un spectacol care are loc de obicei în mansarda clubului-restaurant "La Scena" din Bucureşti, o sală plină, arhiplină, foarte mulţi tineri care-şi doreau ca piesa să dureze cât mai mult...
"Un cuplu ciudat" de opt personaje cu tot atâţia actori - Ana Macovei, Florin Lăzărescu, Ioana Barbu, Cătălin Babliuc, Mirela Zeţa, Andreea Samson, Andreea Grămoşteanu şi Doina Antohi, care au făcut şi de data aceasta ca spectacolul pe care-l joacă de mai bine de doi ani să fie la fel de proaspăt şi îmbrăţişat de public. "Nu-l jucăm atât de des, pentru că suntem o echipă mare şi ne adunăm destul de greu, şi probabil ăsta este şi motivul pentru care este foarte «viu» de fiecare dată când îl jucăm..." (Doina Antohi).
A fost pentru prima dată când actorii au jucat altfel. Altfel din punctul de vedere al scenei, mult mai mare, diferită faţă de aceea cu care ei erau obişnuiţi, pentru că, în m
