România a ajuns o mare putere maritimă comercială în perioada comunistă. Chiar dacă acest lucru pare de necrezut, ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a avea o economie autosuficientă a dus România pe locul 9 în lume în funcţie de mărimea flotei comerciale. Din cele 360 de nave comerciale, pescadoare, nave cargo, mineraliere şi petroliere sub pavilion românesc moştenite de la Ceauşescu, azi nu a mai rămas aproape nimic. În schimb, unii dintre actualii armatori din Constanţa şi

România a ajuns o mare putere maritimă comercială în perioada comunistă. Chiar dacă acest lucru pare de necrezut, ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a avea o economie autosuficientă a dus România pe locul 9 în lume în funcţie de mărimea flotei comerciale.

Din cele 360 de nave comerciale, pescadoare, nave cargo, mineraliere şi petroliere sub pavilion românesc moştenite de la Ceauşescu, azi nu a mai rămas aproape nimic. În schimb, unii dintre actualii armatori din Constanţa şi-au început afacerile cumpărând vapoare, la preţ de nimic, de la stat.

Chiar şi trecerea în proprietate privată a tuturor navelor - prin ce mijloace contează mai puţin - ar fi putut fi o soluţie mai bună decât aruncarea acestora la fier vechi sau abandonarea lor pe ţărmurile oceanelor lumii.

Dosarul „Flota”, marea controversă legată de actualul preşedinte

Căderea comunismului a prins România cu o flotă de 360 de nave comerciale, dintre care circa 280 în stare de funcţionare, administrate de fosta întreprindere de stat Navrom Constanţa. Mai marii vremii au decis însă că o singură companie nu poate gestiona o flotă de asemena proporţii şi au împărţit gestiunea navelor între trei firme: Navrom, Romline şi Petromin.

Petromin a primit 89 de nave, dintre cele de mare tonaj, respectiv mineralierele şi petrolierele, astfel încât compania a devenit cea mai importantă din cele trei, dar şi cea care a gen