Sfârşitul anilor ’90 a zguduit economia României din cauza falimentelor bancare, venite unul după altul. Nu mai puţin de 12 bănci şi-au închis porţile în perioada 1998-2003. Managementul defectuos şi fraudele vor rămâne în istorie drept cauze ale acestor falimente. Consecinţele asupra României au fost însă mult mai grave decât pierderile de miliarde de dolari, împărţite între stat şi deponenţi: o criză de încredere în sistemul bancar, manifestată în ambele di

Sfârşitul anilor ’90 a zguduit economia României din cauza falimentelor bancare, venite unul după altul.Nu mai puţin de 12 bănci şi-au închis porţile în perioada 1998-2003. Managementul defectuos şi fraudele vor rămâne în istorie drept cauze ale acestor falimente. Consecinţele asupra României au fost însă mult mai grave decât pierderile de miliarde de dolari, împărţite între stat şi deponenţi: o criză de încredere în sistemul bancar, manifestată în ambele direcţii: populaţia n-a mai avut încredere în sistemul bancar, dar nici băncile n-au mai avut curaj să crediteze economia. La vremea respectivă, chiar BCR a fost ameninţată de o criză de lichiditate după ce mii de persoane au dat năvală la ghişee să-şi retragă economiile, în urma unor zvonuri privind colapsul iminent al băncii. Reticenţa faţă de bănci se manifestă şi în prezent, mulţi români preferând să-şi păstreze economiile în valută, în casă, în locul depozitelor la bănci. În lipsa resurselor (care în sistemele bancare din Occident proveneau în prinicipal de la populaţie), băncile n-au putut acorda la fel de multe credite. Iar companii – în special IMM-urile – nu au avut acces la finanţare, în ciuda nevoilor foarte mari (pentru investiţii, pentru dezvoltare). Potrivit datelor Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, falimentele din 1999-2002 au avut aproape 800.000 de păgubiţi. Aceştia erau fericiţii ale căror economii erau, măca