Noua nominalizare a unui premier, in persoana lui Liviu Negoita, pare sa marcheze o etapa noua a jocului politic pus sub deviza "moara natiunea, turnirul continua!". De asta data, suntem in etapa "intre noi, primarii". Boc insusi fusese primar. Dar nimeni nu i-a opus un alt administrator de oras. Acum, fostul primar general al Bucurestilor Traian Basescu, enervat ca adversarii politicii i-au respins propunerea anterioara – un om din sistemul bancar, venind ca un pansament, spera domnia sa, pe criza economica –, sub pretextul ca ii ofera un primar ardelean, neamt, cu bune rezultate, pe domnul Iohannis, a scos din maneca un primar in exercitiu; din Capitala. Devine mai limpede ca niciodata rolul primariilor de testare a abilitatilor manageriale ale politicienilor, cel putin in viziunea acestora. Totodata, apare mai limpede in ce masura Romania oligarhica este intrupata astazi de sefi de partide sau piloni ai partidelor care se expun uzurii in functia de primar, incercand sa creeze efectul pe care il exprima lozinca "mai aproape de cetateni".

Curios totusi ca in discursul politic dominant, printre pasele si palmele schimbate de protagonisti intre ei, actorii deciziei politice se pretinde ca ar fi mai degraba "oligarhii", "mogulii", maharii cu trusturi de presa si industrii variate in spatele lor. Inzestrati cu mijloace consistente de influentare a "boborului", posesorii unor instrumente sofisticate de modelare si influentare a realitatii – de la televiziuni si organe scrise de presa la comandarea unor sondaje din ce in ce mai "stiintifice" si mai "obiective" –, agonisind cat si cum i-a dus capul, mintea, dinamica publica si secreta a unei vieti combinatorii, d’alde Patriciu, Voiculescu ori Becali, Vantu sau, intr-o alta enumerare, aceiasi plus Michael Ringier, Adrian Sarbu intretin o anumita agenda a dezbaterilor publice, propaga o atmosfera specifica nevroze