Graţie şi frumuseţe, dar şi forţă şi îndemânare. Costume colorate ca la dans sportiv, calculat ca la şah, mobilitate ca la circ şi graţie ca la balet. Toate acestea consumate într-un singur sport: gimnastica ritmică.
Iar primele şase sportive de la fiecare categorie din toată ţara s-au întrecut astăzi la Sala Polivalentă pentru a-şi disputa titlul de „cea mai bună”.
Muzică antrenantă, culori ţipătoare la costume de sute de euro, paiete, şi cinci obiecte de foc, care au trebuit bine stăpânite: panglica, măciucile, cercul, mingea şi coarda. Urale şi străgăte de încurajare, dar şi lacrimi de ciudă pentru că exerciţiul nu a ieşit aşa cum au vrut. Toate înghesuite în nişte suflete mici de copil. Am văzut ambiţie, disciplină şi determinare în ochii unor fetiţe care abia intraseră la şcoală. Un sport dedicat exclusivsportivelor deoarece împletirea dintre toate aceste elemente nu le pot avea decât sexul frumos.
N-am văzut lacrimi, ci doar zâmbete, chiar dacă uneori mai forţate. „Gimnastica ritmică e dură, iar expresia feţei contează foarte mult. Când eşti acolo singură în faţa arbitrilor nimeni nu te mai poate ajuta”, spune Irina Deleanu, preşedintele forului naţional al acestui sport, antrenoare la clubul Olimpia, arbitră şi totodată membru al comitetului tehnic al Uniiunii Europene de Gimnastică.
Şi ca o pată de culoare a acestui sport, Radu Constantin este singurul bărbat antrenor dintr-o mare de femei, pregătind 90 de fetiţe la CSS „Anghel Saligny” din Iaşi. „Am venit cu 12 dintre ele aici, ceea ce e o mândrie să ai atâtea finaliste pe ţară”, spune antrenorul de aproape 60 de ani, sprijinindu-se în baston.
