Producătorii de biodiesel din ţara noastră spun că nu au piaţă de vânzare, întrucât companiile petroliere preferă să importe componentele bio, care sunt mai ieftine în alte ţări. Fabricile autohtone de biodiesel se închid, iar oamenii de afaceri care au investit în acest domeniu pierd milioane de euro. După ce au investit zeci de milioane de euro în instalaţii de producere a biocarburanţilor, oamenii de afaceri sunt nevoiţi să privească neajutoraţi cum afacerile lor se duc de râpă. Asta pentru că, deşi carburanţii pentru transport trebuie să conţină componente bio în proporţie de cel puţin 4%, companiile petroliere preferă să le importe, argumentând că piaţa internă nu oferă nici cantităţi suficiente, nici preţuri competitive.

Afaceri eşuate

Marian Enăchioiu, preşedintele patronatului „Biocombustibil“ şi proprietarul firmei de profil Rempetrol Trade, ne-a declarat că multe dintre fabricile construite în urmă cu doi-trei ani au produs câteva luni, s-au chinuit să lichideze stocurile şi, în final, s-au închis. „Companiile petroliere ne impun preţuri mici, pe care nu le putem susţine. De exemplu, eu produc cu 730 de euro pe tonă, iar petroliştii importă chiar şi la 680 de euro”, spune Enăchioiu. Potrivit acestuia, doar acordarea unor subvenţii de la stat ar putea revitaliza piaţa.

Un exemplu de eşec este cel al omului de afaceri Vasile Niţescu, acţionarul majoritar al Ultex Ţăndărei, primul producător de biodiesel din România. După ce a investit în 2007 peste 4,5 milioane de euro în instalaţii şi a demarat producţia brandului Biodil, Niţescu a fost nevoit ca, după nici un an de funcţionare, să închidă fabrica. „Am închis instalaţia de aproape doi ani pentru că nu era profitabilă, întrucât biodieselul este cu peste 15% mai ieftin decât uleiul vegetal. Plus că noi nu primim subvenţii ca statele europene“, a declarat Vasile Niţes