Ambiţiile Moscovei de a-şi reconstitui dominaţia în Europa de Est au continuat să obsedeze elita politică din Rusia. Demnitari civili şi militari ai Federaţiei Ruse etalează din ce în ce mai strident pretenţiile Rusiei de a-şi reface influenţa în „vecinătate“. Evocând „fraternitatea“ din perioada sovietică, Moscova a lansat o ofensivă viguroasă de a delegitima suveranitatea statelor desprinse din Uniunea Sovietică, de a-şi restabili hegemonia economică, politică şi de securitate în CSI şi de a intimida guvernele respective prin incitarea minorităţilor ruse din ţările lor, cărora le-a oferit cetăţenie şi paşapoarte ruse.

Pretextul invocat de Rusia în august 2008, că s-a simţit obligată să intervină în Georgia ca să-şi apere cetăţenii, a fost respins categoric şi peste tot în străinătate. În afara de Rusia, nicio altă ţară europeană nu a recunoscut „independenţa“ provinciilor georgiene ocupate de armata rusă, Osetia de Sud şi Abhazia. Statele ex-sovietice din vecinătatea Rusiei, precum Ţările Baltice, Ucraina şi republicile din Caucaz, ca şi cele din Europa Est-Centrală, au fost timorate de invazia armatei ruse în Georgia şi s-au întrebat dacă NATO are capabilitatea şi voinţa de a le apăra independenţa în cazul unei agresiuni externe.

Din cauză că Uniunea Europeană nu are prezenţă militară în Europa de Est, umbrela protectoare a NATO şi mai ales a SUA reprezintă cea mai importantă garanţie de securitate pentru membrii NATO din Noua Europă şi oferă o oarecare protecţie pentru statele dintre UE şi Rusia care aspiră să se integreze în structurile euro-atlantice. Elitele politice din Europa de Est au acceptat cu recunoştinţă declaraţiile benevolente şi vizitele personale ale liderilor occidentali şi mai ales ale preşedinţilor Statelor Unite, precum Bill Clinton, în 1994, şi George Bush, în 2005.

În iulie 2009, vicepreşedintele american Joe Biden, în viz