Bătea mingea de când a început să meargă, iar echipa de fotbal arădeană i-a intrat în suflet mai devreme de atât. „Nici nu se putea altfel. Tata e un mare utist. Când UTA elimina Feyenoord, campioana Europei, era la câţiva paşi de terenul de joc. A fost şi junior al echipei, coleg cu Feri Tisza şi antrenat de Zoltan Farmati”, a rememorat Sebastian.
Primul meci văzut pe viu a fost acel UTA – Poli din 1988, încheiat cu o victorie ciudată a timişorenilor, la ordin politic. Nu s-a mai despărţit de Bătrâna Doamnă: „Îmi amintesc cu drag de victoriile cu Steaua şi Dinamo, din sezonul 1993-1994, când strigam «Cupa UEFA», şi de victoriile de la Timişoara”.
Tot în oraşul marii rivale a trăit şi cel mai frumos moment – minutul 94 al jocului din 5 octombrie 2002, când arădenii au învins cu 4-3, ultimul gol fiind marcat în minutul amintit de Chitescu, timişorean la origine. Primul jucător pe care l-a remarcat la UTA e apărătorul Ludovic Bubela, iar lista continuă cu Negrău, Ungur, N. Mitu, Cl. Drăgan, Botiş, Cristi Todea şi, acum, Batin. „Cea mai frumoasă deplasare a fost cea de la Alba Iulia, pentru barajul cu Rocar. Nu voi uita niciodată când mii de utişti am coborât la 4 dimineaţa din tren în gară la Vinţu de Jos şi am parcurs cei 12 km până la Alba Iulia, pe jos”, a povestit Sebastian. Tot atunci însă a trăit şi cea mai mare dezamăgire: arădenii au pierdut promovarea. Fanii formaţiei arădene au format o comunitate puternică pe forumul oficial al clubului.
Suporter Club UTA
„În primăvara lui 2007 s-a vorbit prima oară de înfiinţarea unei asociaţii. Ne-am întâlnit şi am pus bazele acestei asociaţii, convinşi că, în mod organizat, putem face mult mai mult pentru clubul iubit”, a punctat arădeanul, ales preşedinte al organizaţiei fanilor. UTA a suferit mult la capitolul imagine, iar aici suporterii au făcut lucruri remarcabile. E
