Încă novici atunci când vine vorba despre pribegia modernă, românii care se decid să plece în străinătate au devenit, în ultimii ani, subiect de discuţii, teme electorale şi controverse între societăţile statelor de adopţie. Însă, până acum, niciunul dintre demersuri nu s-a concretizat într-un plan de politică a migraţiei. Concluzia, subliniată hotărât de Dumitru Sandu, profesor doctor al Universităţii Bucureşti, reprezintă rezultatul unei intense perioade de cercetare a fenomenului migrator în rândul românilor şi a implicaţiilor derivate.
Subiectul migraţiei a fost componenta centrală a evenimentului care a marcat lansarea, acum câteva zile, a ultimului raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), privind depăşirea barierelor pentru mobilitatea şi dezvoltarea umană.
Evz.ro: Ce experienţă au românii atunci când vine vorba despre emigrare?
Dumitru Sandu: Aproximativ 35% dintre familiile româneşti au cel puţin o persoană care fie a fost, fie este, în străinătate. Prin urmare, am un segment de mai mult de o treime din numărul total al gospodăriilor ţării care au experienţa străinătăţii.
Date fiind principiile comunitare privind libera circulaţie, este dificil de apreciat numărul românilor emigraţi. Cu toate acestea, care este cifra prin care se apreciază cel mai bine această valoare?
În acest moment, aproximativ 10% dintre români trăiesc în străinătate. Cea mai bună informare cu privire la numărul de români în străinătate am avut-o în perioada 2006-2007, pe sondajele gen locuirea temporară în străinătate, realizate de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale. Estimarea care reflectă numărul românilor în străinătate decurge nu din numărarea lor, ci din conversia cifrelor de remitenţe (nr. banii trimişi de români acasă), în migranţi.
Cunoaştem exact care a fost volumul banilor proveniţi din
