Cu toata ura si incrancenarea impotriva partidelor care nu-i canta in struna, dl Traian Basescu a trebuit sa le recunoasca implicit justetea alegerii, atunci cand a facut a doua desemnare a unui prim-ministru, in persoana primarului de sector (3) Liviu Negoita. A spus-o chiar domnia sa, inainte de a lasa sa treaca spre public numele noului sacrificat.
Daca dl Iohannis e bun pentru ca e un primar capabil, el are un defect in ochii presedintelui: nu e de fapt independent, asa cum se proclama, fiind sustinut de "stim noi cine". "stim noi cine", la randul lor, fac o majoritate de 65% in Parlament, dar la votul contra primului sacrificat pe altarul Guvernului nu iese, oricum ai socoti, mai mult de un 53%. Fie. In viata politica romaneasca procentele se mai modifica si tacit, mai ales cand nu e inca vorba de cine stie ce avantaje materiale, atat de vanate de parlamentari, partide, politicieni, cetateni, in zilele noastre amenintate de criza.
Dar dincolo de acest defect, dl presedinte recunoaste calitatile candidatului majoritatii ad-hoc si prin asta, implicit, meritele celor care l-au ales. Probabil ca nimeni nu a facut, in locul dlui presedinte, acest rationament, ca, daca-l facea si i-l comunica, pariez ca domnia sa si-ar fi ales altfel candidatul la caderea in Parlament. Pentru ca, in acest meci care seamana foarte mult cu o competitie intre doi adolescenti incapatanati, numai ca aici pe spezele unei natiuni intregi, nici unul dintre competitori nu vrea sa-i recunoasca celuilalt nici un merit. si atunci se cauta formule care sa inlocuiasca prevederile Constitutiei ce, ca sa vezi!, se refera numai la majoritatea parlamentara. si s-a gasit: partidul cu cele mai multe mandate in Parlament. N-o sa gasiti nicaieri aceasta formula in Constitutie, acolo e vorba mereu numai de majoritatea constituita, daca nu exista un partid cu 50% plus 1.
