"Chitarele, clapele si tobele nu au rasturnat Zidului Berlinului, dar pentru tinerii care au pus umarul la destramarea regimurilor comuniste in intreaga Europa de Est, in toamna anului 1989, muzica pop a fost o forta profund subversiva, de inspiratie si un instrument de protest vital pentru contestarea si subminarea unui stat totalitar mai strict decat orice parinte", este premisa de la care porneste un amplu material al cotidianului New York Times dedicat muzicienilor rebeli din spatele Cortinei de Fier. Trupe din cinci tari ale blocului est-european s-au adunat la New York weekendul trecut la deschiderea festivalului "Performing Revolution", care a debutat cu un maraton muzical intitulat "Rebel Waltz: Muzica underground din spatele Cortinei de Fier". Din Romania a participat Timpuri Noi, iar Larry Rohter, jurnalist la NY Times, a stat de vorba cu toti artistii implicati, care au povestit ei insisi ce a unit grupurile de atunci.
"In cursul unei singure zile, 22 decembrie 1989, am iesit din underground in mainstream", a declarat Adrian Plesca, liderul trupei Timpuri Noi, pentru cotidianul american. "Cativa baieti au ramas insarcinati sa se ocupe de aparatul de stat cultural, care, din dorinta de a-si arata democratic buna-credinta in noul context politic, intrebau: «Pe cine avem aici, care este anticomunist si care ar putea fi cu noi?»", a descris Plesca. Cotidianul american noteaza: "Dar acele vremuri noi, euforice, descrise chiar de numele trupei, Timpuri Noi, s-au dus. Unul dintre cele mai mari hituri Timpuri Noi, «Victoria», contine aceste versuri: «Te intreb daca vezi vreo schimbare,/ Ma intreb daca simti vreo schimbare,/ Va intreb daca e vreo schimbare,/ La oamenii din jur»".
"Chitarele, clapele si tobele nu au rasturnat Zidului Berlinului, dar pentru tinerii care au pus umarul la destramarea regimurilor comuniste in intreaga Europa de Es
