Elisabeta Râpan, sau doamna Eli, cum îi spun apropiaţii, găteşte din clasa a IV. Visul din copilărie nu a fost acela de a deveni bucătăreasă, ci asistentă, însă soarta a ales să o aducă aproape de ambele meserii.

Lucrează de 20 de ani la cantina Spitalului Judeţean din Baia Mare, timp în care a desluşit toate secretele din arta gastronomică şi a gătit pentru sute de medici, infirmieri şi, desigur, asistente. „Prima mâncare am gătit-o în clasa a IV-a. Am făcut o oală mare, de şapte litri cu ciorbă de fasole uscată cu ciolan, pentru tata şi fraţii mei. Mama era internată în spital pe vremea aceea”, îşi aminteşte bucătăreasa. „Bineînţeles că nu ştiam reţeta, însă am rugat-o pe vecina de alături, Iulişco, să mă ajute cu câteva sfaturi şi aşa am reuşit”, povesteşte doamna Eli. Tot de atunci poartă ca „amintire”, o pată cât o aluniţă, pe piciorul drept, „cum a sărit rântaşul din cratiţă”.

De la capacele de canal, la cratită

După ce a absolvit şcoala generală, doamna Eli a dat admitere la Liceul Sanitar, însă nu a intrat, aşa că a trebuit să se reorienteze. Aşa a ajuns la Liceul de construcţii, numărul 5. În scurt timp însă, s-a mutat la seral pentru a se putea angaja. „Primul serviciu l-am avut la 17 ani. M-am angajat ca fierar betonist, la poligonul de prefabricate, în hala şapte şi făceam zilnic armături pentru guri de canal şi planşee”, povesteşte bucătăreasa. Nu a rămas în „breaslă” decât un an, pentru că munca era mult prea dură pentru o femeie. „La cantina spitalului m-am angajat în momentul în care mama a ieşit la pensie. Şi ea a lucrat tot aici, timp de aproape 30 de ani, aşa că îi cunoşteam pe toţi, pentru că zilnic veneam după-mesele să o ajut pe mama la spălatul vaselor”, explică doamna Eli.

Zilnic găteşte câte 15 litri de supă şi felul doi

Încă din prima zi în care a venit să lucreze la bucătăria spitalului, doamna Eli a trebuit să