Republica Moldova ar putea lăsa în urmă o istorie colorată în roşu, cu rădăcini ivite imediat după Marea Unire, dacă parlamentarii vor alege un preşedinte pro-european. Sursa: EPA Photo
La ambele extremităţi ale comunismului, câte o generaţie încearcă să „salveze” Basarabia. De o parte - într-o fotografie din aprilie 1921 - sunt copiii adoptivi ai Revoluţiei din Octombrie, arestaţi pentru că voiau să pregătească oraşele, târgurile şi satele basarabene pentru marea luptă cu burghezia şi pentru intrarea sub aripa noii puteri sovietice.
În celălalt capăt, pe 7 noiembrie 2009, e o mână de nostalgici. S-au adunat la Chişinău sub seceră şi ciocan, pentru a aniversa 92 de ani de la crearea primei pete roşii pe harta lumii şi pentru a ataca noua majoritate pro-europeană. „Noi ne vom apăra ţara, lupta continuă! Vom învinge pentru popor şi pentru viitoarele generaţii!”, răsună vocea Veronicăi Abramciuc, comunistă de azi, peste centrul Capitalei Republicii Moldova. În curând, un sistem ar putea să-şi dea ultima suflare.
Parlamentul de la Chişinău este chemat astăzi să voteze un preşedinte pentru o ţară înnămolită încă în Est. Singurul candidat, propus de Alianţa pentru Integrare Europeană, este liderul Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, care are însă nevoie de opt voturi din partea deputaţilor comunişti. În condiţiile în care Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a decis ieri, într-o plenară, să boicoteze votul, viitorul Republicii Moldova depinde de câteva trădări ulterioare.
UN STRIGĂT DIN 1918
„Ne este apropiată şi scumpă numai limba rusă!”
Nu se uscase bine cerneala pe documentele Marii Unirii când un basarabean se agita, cu câteva hârtii în mână, pe lângă biroul preşedintelui Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii, tovarăşul Yakov Sverdlov, un
