“Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Raţiu, fondatorul ziarului. A fost şi unul dintre principalii fondatori ai democraţiei româneşti – ediţia a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puţini, huiduiţi şi de o ţară întreagă, dar care o avea desenată într-un proiect modern şi coerent de care şi acum suntem departe. (…) Era ceea ce nu mai văzusem niciodată în România: un mare domn! Un fel de lord care nu strâmba din nas la haosul, mizeria şi naivitatea acelor zile. Şi care domn, în mai puţin de o lună, avea să devină un fel de duşman al României încă proletare. Raţiu şi Căposu (aşa îi ziceau cei mai mulţi lui Corneliu Coposu!) fuseseră transformaţi în sperietori naţionale. De fapt, Securitatea şi activul de partid vedeau în ei principalii adversari la preluarea puterii în stil vechi.” (Cornel Nistorescu, Cuvinte Ticluite, Cotidianul- 1 august 2009).

Aceasta era scrisoarea de intenţie. Acesta este rezultatul:

“Ne pregătim să comemorăm, şi în acelaşi timp să celebrăm, două decenii de la căderea totalitarismului ceauşist în România. Comemorăm pe cei care au spus „NU“ dictaturii cu viaţa lor. Celebrăm elanul, solidaritatea, patriotismul, idealismul celor care la Timişoara, la Bucureşti, în oraşele şi satele României au făcut o schimbare cu adevărat revoluţionară de sistem politic, economic şi social.” (Din cuvântarea tovarăşului Ion Iliescu, Cotidianul-08 noimebrie 2009).

Nu că ar fi crezut cineva în intenţiile din august, dar chiar să scrie Iliescu despre Revoluţie în ziarul fondat de Raţiu?

“Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Raţiu, fondatorul ziarului. A fost şi unul dintre principalii fondatori ai democraţiei româneşti – ediţia a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puţini,