Un schimb de replici intre Cozmin Gusa si Bogdan Teodorescu, aseara, mi-a aprins beculetul. Incercam de mai multa vreme sa descopar ce ma deranjeaza, de fapt, la cele doua emisiuni politice difuzate seara tarziu de Realitatea si de Antena 3 (”Ora de foc”, respectiv “Sinteza zilei”).
Exista acolo ceva nedefinit, un element comun pe care nu puteam pune degetul si care ma irita dincolo de tendentiozitate, dincolo de obsesia invitatilor fata de Basescu, dincolo de transformarea moderatorilor in inchizitori si de stalcirea acelei detasari insistente care e adevaratul jurnalism.
“Domnule Gusa, o sa va rog sa purtam aceasta discutie dupa ce trec alegerile, dintr-un motiv foarte simplu. Eu nu sunt de acord cu ce spuneti dumneavoastra acum, dar nu vreau sa ma cert cu dumneavoastra, fiindca nu e practic. Eu am un tel care este comun cu telul dumneavoastra”, ii spune Bogdan Teodorescu lui Gusa. (Gasiti aici inregistrarea emisiunii de luni, 9 noiembrie, iar schimbul de replici cu pricina incepe la minutul 53.00).
In acest citat sta “secretul” pe care-l cautam. Ce ne spune el? Fa-te frate cu dracul pana treci puntea. Scopul scuza mijlocitorii. Acesta este principiul de la care pleaca discutia. “Eu fac parte din alta tabara, la o adica te dispretuiesc, poate chiar te-as fi inecat daca as fi avut ocazia, insa acum voi tacea si voi pasi tiptil alaturi de tine, pentru a nu submina scopul nostru comun - malul celalalt”.
Dar nu atat principiul ma intereseaza, cat aplicarea lui in “noul jurnalism”, materializarea fratiei descrise mai sus, care poate fi comprimata asa: oricine e bun. Oricine e bun, oricine poate deveni sustinator al obiectivului de putere pe care si-l propune emisiunea si pe care il executa realizatorii.
Nu mai conteaza ce-a facut odinioara, nu mai conteaza daca a instigat la crima, daca a tinut tara in loc, daca a m
