Am găsit-o la uşa rectorului, cu care tocmai se întâlnise. Ieşise din birou cu promisiunea că va avea tot sprijinul instituţiei. Aşa cum primise, de dimineaţă, asigurarea primarului Antonie Solomon că va căuta soluţii. Ceasul ticăia. Urma altă întâlnire, de data aceasta la o bancă. S-a aşezat, obosită, pe un fotoliu, alături de tatăl ei. Timidă, şi-a acoperit părul, altădată curgându-i pe spate, cu o băscuţă. Şi şi-a strâns tot curajul de care era capabilă, pentru a-şi spune, pentru prima dată presei, povestea.
A început cu un junghi. Ceva normal, s-a gândit, fără să se îngrijoreze. Sigur o nevralgie, poate de la curent. Apoi a apărut tusea. Seacă, moderată, cam o dată pe zi, care nu ridica probleme. La început. Cu trecerea săptămânilor, a început să-şi pună întrebări. Nu era răcită. Nu fuma şi nici nu avea contact cu medii de fumători. Dar junghiul şi tusea erau acolo.
Studentă eminentă la Medicină, care tocmai trecuse printr-o sesiune epuizantă la Hematologie, obţinând un zece cu felicitări, Claudia Chelan a început să-şi studieze singură simptomele. Cărţile de specialitate i-au ridicat vagi bănuieli. Şi-a făcut o radiografie simplă, crezând că e o bronşită. Pe film s-a văzut însă o aterectazie - o opacitate pe lobul superior pulmonar. Medicii au ridicat din umeri: să fie o pneumonie? Sau altceva? I-au recomandat o tomografie, iar rezultatul nu a întârziat să apară: sindrom de condensare pulmonară cu hipertrofii ganglionare, câteva chiar palpabile. Biopsia a pus diagnosticul - pe cât de ciudat, pe atât de necruţător: cancer. În termeni medicali, limfom de graniţă, neclasificabil, cu aspecte intermediare de limfom malign non-Hodgkin difuz, cu celulă mare B, şi un limfom Hodgkin clasic.
Un secret devastator
„Ciudăţenia constă în faptul că se cunosc doar două clase de limfoame: Hodgkin şi non-Hodgkin“, spune Claudia, căutând în
