Este un adolescent obişnuit, matur, care se vede concertând la clarinet pe marile scene şi pentru care munca a devenit un mod firesc de viaţă. CITIŢI ŞI:
Galaţi: Cultura peruană a aterizat pe trotuarul din Ţiglina
A crescut de mic cu muzica în casă, tatăl său fiind lăutar, cântăreţ la saxofon, de la care a moştenit talentul. „Tata nu are şcoală de muzică, toată familia din partea sa sunt muzicanţi, şi m-am îndrăgostit, şi eu, de muzică. Mi-a plăcut tonul clarinetului, unul cald, profund, şi tata m-a îndrumat spre acest instrument”, îşi aminteşte Valentin Bunea. Era mic, de 5 ani, când tatăl său mergea la nunţi, şi de atunci sufla în saxofonul părintelui său, îi plăcea să scoată tot felul de sunete, spre mirarea tuturor. A venit în clasa a VI-a la de la Târnăveni la Liceul de Artă din Târgu Mureş, şi în primul an a avut probleme cu plămânii, şi i s-a recomandat să facă pauză. Nu s-a lăsat şi dintr-a VII-a, mai târziu ca alţii, s-a apucat de instrument, însă a recuperat rapid.
„Deja din primii doi ani la Olimpiadă am luat locul I pe faza zonală, apoi am luat premiu special de interpretare la concursul naţional «Lira de aur», iar din clasa a IX-a în fiecare an am luat primul loc, exceptând anul trecut. Tot atunci am fost la un concurs internaţional în Italia, unde am fost al patrulea în faţa unor concurenţi din 34 de ţări”, povesteşte Valentin. El îşi propune să urmeze Conservatorul la Cluj, dacă nu cumva are şansa să prindă o bursă în străinătate. Şi-ar dori să concerteze solist, cu orchestra în spate, dar e conştient că mai are foarte mult de muncit. „Aş rămâne în zona simfonică, să am o formaţie de muzică de cameră, dar îmi place şi jazzul, unde e mai multă fantezie, e improvizaţie, dar baza muzicii rămâne cea clasică”, susţine tânărul.
Trăirile muzicii, de neexprimat
E greu să explice ce trăieşte