Trupul neînsufleţit al marelui actor a fost adus astăzi, în jurul orei 12.00, la Biserica Icoanei, de pe strada cu acelaşi nume, din sectorul 2. (GALERIE FOTO) Sicriul din lemn masiv a fost pus pe o masă în mijlocul micuţei biserici din centrul Capitalei. Maestrul, îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămaşă albă strânsă la gât cu un papion colorat şi cu pălăria neagră lângă cap, pare că s-a cufundat într-un somn adânc. Chipul îi este liniştit. Pare împăcat cu lumea pe care a părăsit-o în urmă cu o zi. La căpătâiul lui este soţia, Gabriela Gergeta Dinică, cea care i-a fost alături la bine şi la greu în ultimii 13 ani. Ochii îi are plini de lacrimi. “Aveţi grijă cu sicriul. Să fie aşezat bine!”, le spune ea celor care l-au adus, în timp ce îi mângâie mâna maestrului. Alături de ea mai sunt fiul actorului şi cumnata sa.
"A fost un monstru sacru!"
Deocamdată nu este adunată multă lume, dar femeile care au grijă de biserică spun că vor veni mulţi. “Tot aici au fost aduşi şi Dem Rădulescu, Nicu Constantin şi soţul Stelei Popescu şi au venit foarte mulţi să-i conducă pe ultimul drum”.
Câţiva bucureşteni îl aşteptau în curtea lăcaşulu. “Dinică a fost un monstru sacru al cinematografiei şi teatrului românesc. Sunt mulţi români care spun cu mândrie că sunt conaţionali cu Gheorghe Dinică”, au spus soţii Stroescu, din Bucureşti, veniţi să pună o lumânare pentru marele actor.
Marian Râlea a aprins o lumânare la căpătâiul maestrului
Printre primii actori veniţi să-şi ia adio de la maestru a fost Marian Râlea. Cu ochii înlăcrimaţi, de-abia putând să vorbească de emoţie şi durere, Râlea şi-a exprimat regretul pentru pierderea unui prieten drag. “Să-i fie ţărâna uşoară.Îmi amintesc de momentele când ne adunam cu toţii în culise la piesa “O noapte furtunoasă” şi aveam foarte mari emoţii înainte să urcăm pe scenă. Gheorghe