- Comentariu - nr. 416 / 11 Noiembrie, 2009 - Mai nepoate, stii tu care-i cea mai sucita meserie? - Meserii sunt multe, dar pe cea mai murdara n-o stiu. Poate cea de hornar! - Da de unde! Cea de politician! Minti de ingheata apele. Si nimeni nu te ia la raspundere. Mai, baiete, tu il cunosti pe nenea Florea, care, din cand in cand, da pe la noi cu cate un flacon de lapte? Imi povestea ca au pornit pe la sate si comune trimisii alesi ai neamului cu vorbe mestesugite. Intai incep cu comunele si cu primarii. Cu informatii de ce se poate obtine la vot de la cetateni. Ulei si zahar exista destul si ajunge la fiecare. Bineinteles, cu promisiunea sa voteze cu cel din poza. La sate sunt mai siguri de reusita, ca batranii sunt mai usor de pacalit. Unii nu stiu carte, unii se mai uita cu cine voteaza. Dar daca iau uleiul si zaharul uita sa mai mearga la vot. Bolnavilor si celor cu pensia mica nu le mai arde sa bata kilometri pana la comuna, prin noroi si zloata. Si a inceput badea Ion sa povesteasca ce prapad si ce jale este in sate. Majoritatea caselor sunt parasite de cei care au luat drumul bejeniei. Rar vezi cate un caine fara stapan, noaptea urla a pustiu, de ti se face parul maciuca. Pamantu-i parloaga, iar pe drum, cand ploua, noroiul e pana la genunchi. Cand e vremea buna mai vin si pe la noi sa cerseasca, dar nu o cupa de malai, ci cu fotografia in mana a celui ce vrea sa fie mare. Si atata zice din gura, ca iti face capul patrat. Domnule draga, sa nu deie Sfantul sa te betejesti, ca sa ajungi la un doctor trebuie sa-ti vinzi vaca din poiata. Si nu-ti ajung banii pe medicamente. Si pe doctor. Intr-un cuvant, la sate e jalea de pe urma. De vazut se vad o data la patru ani, sau la cinci ani, cand vin sa cerseasca votul. Altadata, in Romania oamenii erau veseli, cu zambetul pe fata. De 20 de ani, oamenii s-au schimbat. Li se citeste pe fata grija de maine. Acum 20 d